Telemetru laser este o tehnologie activă de teledetecție care măsoară distanța dintre senzor și țintă prin lumina laser emisă de senzor (lidar). În funcție de diferitele ținte de detectare, tehnologia poate fi împărțită în două tipuri: detectarea aeriană și detectarea solului. Laser variind de la aer este proiectat pentru a măsura proprietățile fizice și chimice ale atmosferei prin emiterea de raze laser în aer și primirea ecouri reflectate de particule în suspensie în aer. Scopul principal al măsurării distanței laser este de a obține informații de suprafață, ar fi geologia, topografia, forma de relief și starea utilizării terenurilor. În conformitate cu clasificarea platformei de încărcare a senzorilor, laserul poate fi împărțit în patru categorii: încărcarea prin satelit (încărcarea prin satelit), încărcarea aeronavei (încărcarea aeronavei), vehiculul (vehiculul) și poziționarea (măsurarea în puncte fixe).
Laser variind tehnologie a început în anii 1960 și a fost o parte importantă a echipamentelor electronice variind din anii 1970 și 1980. Lidar (Light Detection and Variind) se referă, de obicei, la aer laser-la-sol variind tehnologie. Lidar este de obicei folosit în loc de Lidar în termeni chinezi. Începând cu anii 1970, multe agenții din Statele Unite, inclusiv Air China, Administrația Națională aeronautică și spațială a Statelor Unite, Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a Statelor Unite și Administrația Meteorologică a Statelor Unite, au început să dezvolte lasere pentru studii oceanice și topografice. Senzor radar. În Europa, cercetarea cu laser a început aproape în același timp cu Statele Unite. Spre deosebire de Statele Unite, acestea sunt angajate pentru dezvoltarea de sisteme radar cu laser cu laser cu platformă prin satelit, acordând mai multă atenție dezvoltării și cercetării platformelor aeropurtate și a sistemelor lor de sprijin lidar, și au obținut un succes considerabil.
În 1990, odată cu dezvoltarea tehnologiei sistemelor de poziționare globală aeropurtate și a sistemelor informatice portabile, stabilitatea și acuratețea sistemelor lidar au fost îmbunătățite considerabil și au început treptat să fie utilizate în comerț în Europa. Europa se desfășoară.
În comparație cu alte tehnologii de teledetecție, cercetarea pe lidar este un domeniu foarte nou. Cercetarea privind îmbunătățirea acurateței și calității datelor lidar și îmbogățirea tehnologiei de aplicare a datelor lidar este destul de activă. Diferit de tehnologia imaginii de teledetecție, sistemul lidar poate obține rapid informațiile de coordonate geografice tridimensionale ale suprafeței solului și ale obiectelor de la sol corespunzătoare (copaci, clădiri, suprafața solului etc.). ), caracteristicile sale 3D răspund nevoilor de cercetare mainstream ale pământului digital de astăzi.
Odată cu îmbunătățirea continuă a senzorilor lidar, creșterea treptată a densității punctelor de prelevare la sol și creșterea numărului de unde recuperabile ale unui singur laser, datele lidar vor oferi informații mai abundente cu privire la caracteristicile de suprafață și de la sol. Prin filtrarea, interpolarea, clasificarea și segmentarea setului tridimensional de puncte de suprafață colectate de lidar, pot fi obținute diferite modele de suprafață digitale tridimensionale de înaltă precizie, iar caracteristicile suprafeței pot fi clasificate și recunoscute pentru a obține caracteristici tridimensionale ale suprafeței, ar fi copacii și clădirile. Reconstrucția digitală poate desena chiar și modele tridimensionale de pădure și orașe pentru a construi realitatea virtuală. O analiză mai detaliată a caracteristicilor solului bazate pe realitatea virtuală poate estima parametrii terenurilor forestiere și a plantelor individuale ale acestora, astfel încât să se realizeze o gestionare fină a fermierilor forestieri; poate simula și analiza planificarea urbană, mediul urban și climatul urban și poate realiza evaluarea și controlul poluării mediului, luminii și mediului.





